Motivational – Fericirile

21/09/2010 la 04:53 | Publicat în jurnal de pacatos | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , ,

Azi am avut o zi ca o sinusoida …

am inceput frumos: 11 mile pe bicicleta pe drumurile americii ( diferenta fata de Romania e ca in SUA ai sansa sa uiti sa mai faci slalom, sau sa scanezi drumul din 3 in 3 secunde de gropi –  nu prea exista gropi in SUA)

 

Sa ajung la titlu: ma simteam dezamagit, descurajat, trist etc. Partea motivationala a venit de la singura legatura care nu piere niciodata…Dumnezeu.

Am inceput sa recitesc Biblia de la cap la coada (fara genealogie ca nu aveam rabdare) – partea care mi-a dat cea mai multa liniste si pace, si puterea de a cobori la net sa scriu a fost cand Iisus a dat fericirile de pe munte:


Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor

– sărăcia cu duhul sau smerenia de bună voie (Sfântul Ioan Gură de Aur) este condiţia esenţială a intrării în Împărăţie, ea ne deschide porţile cerului pentru că numai cel care îşi cunoaşte nimicnicia însetează după Dumnezeu;

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia

– plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocăinţei, a străpungerii inimii şi a întoarcerii spre Dumnezeu;

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul

– blândeţea, cel dintâi rod al bunătăţii şi al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”(Matei 11, 29).

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura

– dreptatea înseamnă aici cucernicie (Sfântul Ioan Gură de Aur), virtutea în general (Sfântul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie să o căutăm cu toată dorinţa inimii noastre;

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui

– milostenia izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea trupească şi sufletească a semenilor şi atrage mila lui Dumnezeu asupra noastră;

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu

– curăţia inimii o dobândim atunci când reuşim să smulgem din ea rădăcinile păcatului, adică poftele şi gândurile rele, şi o umplem de iubire şi de dorinţa după Dumnezeu;

Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema

– scopul a tot ceea ce facem în viaţă trebuie să fie pacea care este dar şi har de la Duhul Sfânt, semn al prezenţei Sale care ne transportă în „lăcaşul” Său (Sfântul Serafim de Sarov);

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor

– luptând pentru dreptate, având ca arme adevărul şi iubirea, până la a fi prigoniţi ne identificăm cu Mântuitorul Care a suferit răstignire;

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea

– prigonirea nu aduce fericirea decât dacă cel prigonit este cu adevărat nevinovat, dacă ocara este mincinoasă şi victima este un martor al Adevărului, al lui Hristos Însuşi.

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.