Prima Evadare – Partea II

19/05/2009 la 10:46 | Publicat în Ciclism, Sport | Lasă un comentariu
Etichete: biciclete, Ciclism, Prima Evadare, Sport

Duminica dimineata ma trezesc inainte sa sune ceasul, de emotii:D, nu mai aveam rabdare.  7 si 20, s-ar in haine, mananc 2 ochiuri (ps: mancare ca la mama acasa:> ), verific inca odata foaia cu traseul spre punctul de start. Is vreo 15 km din Iancului pana la Academia de Politie…deci am facut incalzirea destul de bine zic eu:))

Entuziasmul si pofta de viata se vedea pe chipul tuturor; lume multa, bikeuri bune, multe cube-uri, magelan, trek etc. Amatorii erau in „minoritate” :) faza tare, la standul bikexpert se dadeau tricouri de ciclism in schimbul tricoului purtat (aproape gratis) – aveam un maieu rosu si un tricou cu maneca lunga, dau tricou jos si il intind sa fac schimbu cu cel de ciclism: „-baiete da jos de pe tine sa vedem pielea goala!” :)) dau jos maieul si il dau cu cea mai mare placere, stiind ca salvez un tricou bun:)) asta a fost primul noroc.

Organizatorul tine un mic discurs despre traseu in care ne avertizeaza de eventualele pericole: o sa trecem pe langa aeroportul Otopeni unde daca atingeti gardul va puteti electrocuta; mai departe o sa intalniti o turma de oi cu vreo 5-6 caini care de obicei il musca pe ultimul:)); dupa 5-6 km vine o cale ferata neatentionata, e posibil sa va loveasca trenul; spre sfarsitul traseului o sa treceti pe langa o baza militara unde se fac  trageri cu arme:)))

Dupa un mic incident cu niste masini parcate aiurea in fata startului, pornim din „marea evadare”:)

Traseul a fost destul de usor dpdv tehnic, aproape plat – mai mult de anduranta. Diferenta de temperatura dintre Bucuresti si Brasov se simtea destul de bine. Pe la km 20 pedalam mai greu, pe o panta destul de mica, dar combinata cu „lovitura” directa a soarelui devenea mai dificila. Picioarele imi mergeau parca automat si aveam impresia ca am pana sau ca intrase ceva la roata si mergea greu; in realitatea oboseala si-a facut putin aparatia.

Primul punct de alimentare a venit ca un dar, ca niste ulei pe un motor „uscat” de masina. Organizare de nota 10: apa, suc, banane, napolitane, batoane energizante etc.

A urmat prima portiune de traseu care mi-a placut, o coborare, pe o poteca de o singura persoana, prin stufaris (era pe marginea unui lac) la care nu stiai ce vine dupa urmatoare curba:)

In ultimii 5 km vad o coada mare de ciclisti ce vin din fata spre uimirea mea:)) Spre ghinionul lor au gresit traseul, abatandu-se cu vreo 2-3 km – renumitul efect de turma si=a facut aparitia: a fost deajuns sa o ia unul gresit iar dupa el s-au luat cu zecile:)

Am trecut linia de finish al 37-lea – nu ma asteptam sa intru nici in primii 70:D Sunt multumit, avand in vedere ca in fata mea mai erau cativa de la elite care se scadeau din lista, la clasamentul pe amatori(locul 27 din ~380 :) Fiecare am primit cateun tricou cu sigla concursului, apa, banane, chiar si  energizante gratuite.

Partile mai putin bune  au fost intarzierile cu clasementele si neglijarea totala celor cu ciclocross – baietii chiar meritau macar mentionati, ca au facut totusi un efort mai ales cu asa biciclete…

Per total a fost un concurs reusit, care merita repetat:)