ganduri dileme raspunsuri

23/05/2009 la 22:59 | Publicat în zi de zi | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

Azi am descoperit, sa zic asa, niste „esente” pure ale vietii. Chiar daca sunt mai mult din exemplele altora, prinde bine la casa omului. Am inceput sa citesc carti despre self-help pe la sf . clasei a 12-a. O carte pe care o recomand – Napoleon Hill „De la idee  la bani”  ( in engleza”Think and Grow Rich” ). Cel mai important lucru l-am invatat, teoretic din carte- Gandurile Pot Deveni Lucruri, ceea ce e la stadiu de imaginatie, de inchipuire se poate transforma prin dorinta, perseverenta, vointa, in materie. Multi o sa zica despre dorinte ca vor multe, si multe ganduri nu s-au implinit; insa conteaza cat de intensa e dorinta, cat de mult ne dorim acest lucru.

Acelasi lucru l-am observat practic, in viata unui om, care nu e la fel de pregatit ca si Napoleon Hill, cred ca nu ii ajunge nici la unghia de la degetul mic. Dar, a invatat dpdv practic citatul de mai sus. Numele lui e Anton Duma, si da!, e roman:) povestea vietii lui o puteti gasi aici:   http://cicloturistroman.blogspot.com

Domnule Anton Duma, va transmit toate cele bune si sa aveti putere, sanatate si vointa de fier cum ati demonstrat ca aveti si acum!

There are people living in a dream’s world, others which are ancored in reality. But better than them, there are those that can transform the first in the second one. {Douglas H. Everett}”

Concluzia: nu iti trebuia cine stie ce facultate, sa fii doxa de scoala ca sa descoperi fericirea in viata, si aici ma refer, la ceea ce ne diferentiaza pe fiecare, ceea ce avem mai special in noi.

Citate exemplificatoare:

  • Horatiu despre sine:

„Sunt mulţi oameni care n-au pietre scumpe, marmură, fildeş, tablouri şi statuie din Tyrrhenia, bani şi veşminte colorate cu purpură, dar este şi unul care nici nu vrea să le aibă”

  • Socrate, la privirea unor obiecte de lux expuse la vanzare:

„Câte lucruri mai sunt, de care n-am eu trebuinţă!”

  • Arthur Schopenhauer despre fericire:

„Condiţia dintâi şi cea de căpetenie pentru fericirea vieţii noastre este ceea ce suntem, personalitatea; – fie numai fiindcă este statornică şi lucrează în toate împrejurările şi fiindcă nu este supusă sorţii[…] şi nu ni se poate răpi”

Anunțuri

Prima Evadare – Partea II

19/05/2009 la 10:46 | Publicat în Ciclism, Sport | Lasă un comentariu
Etichete: , , ,

Duminica dimineata ma trezesc inainte sa sune ceasul, de emotii:D, nu mai aveam rabdare.  7 si 20, s-ar in haine, mananc 2 ochiuri (ps: mancare ca la mama acasa:> ), verific inca odata foaia cu traseul spre punctul de start. Is vreo 15 km din Iancului pana la Academia de Politie…deci am facut incalzirea destul de bine zic eu:))

Entuziasmul si pofta de viata se vedea pe chipul tuturor; lume multa, bikeuri bune, multe cube-uri, magelan, trek etc. Amatorii erau in „minoritate” :) faza tare, la standul bikexpert se dadeau tricouri de ciclism in schimbul tricoului purtat (aproape gratis) – aveam un maieu rosu si un tricou cu maneca lunga, dau tricou jos si il intind sa fac schimbu cu cel de ciclism: „-baiete da jos de pe tine sa vedem pielea goala!” :)) dau jos maieul si il dau cu cea mai mare placere, stiind ca salvez un tricou bun:)) asta a fost primul noroc.

Organizatorul tine un mic discurs despre traseu in care ne avertizeaza de eventualele pericole: o sa trecem pe langa aeroportul Otopeni unde daca atingeti gardul va puteti electrocuta; mai departe o sa intalniti o turma de oi cu vreo 5-6 caini care de obicei il musca pe ultimul:)); dupa 5-6 km vine o cale ferata neatentionata, e posibil sa va loveasca trenul; spre sfarsitul traseului o sa treceti pe langa o baza militara unde se fac  trageri cu arme:)))

Dupa un mic incident cu niste masini parcate aiurea in fata startului, pornim din „marea evadare”:)

3522973676_98c1a76f5e_o(2)

3522162323_5ae8692e23

Traseul a fost destul de usor dpdv tehnic, aproape plat – mai mult de anduranta. Diferenta de temperatura dintre Bucuresti si Brasov se simtea destul de bine. Pe la km 20 pedalam mai greu, pe o panta destul de mica, dar combinata cu „lovitura” directa a soarelui devenea mai dificila. Picioarele imi mergeau parca automat si aveam impresia ca am pana sau ca intrase ceva la roata si mergea greu; in realitatea oboseala si-a facut putin aparatia.

Primul punct de alimentare a venit ca un dar, ca niste ulei pe un motor „uscat” de masina. Organizare de nota 10: apa, suc, banane, napolitane, batoane energizante etc.

3520817681_8cb7cfb7ff_b

A urmat prima portiune de traseu care mi-a placut, o coborare, pe o poteca de o singura persoana, prin stufaris (era pe marginea unui lac) la care nu stiai ce vine dupa urmatoare curba:)

In ultimii 5 km vad o coada mare de ciclisti ce vin din fata spre uimirea mea:)) Spre ghinionul lor au gresit traseul, abatandu-se cu vreo 2-3 km – renumitul efect de turma si=a facut aparitia: a fost deajuns sa o ia unul gresit iar dupa el s-au luat cu zecile:)

Am trecut linia de finish al 37-lea – nu ma asteptam sa intru nici in primii 70:D Sunt multumit, avand in vedere ca in fata mea mai erau cativa de la elite care se scadeau din lista, la clasamentul pe amatori(locul 27 din ~380 :) Fiecare am primit cateun tricou cu sigla concursului, apa, banane, chiar si  energizante gratuite.

Partile mai putin bune  au fost intarzierile cu clasementele si neglijarea totala celor cu ciclocross – baietii chiar meritau macar mentionati, ca au facut totusi un efort mai ales cu asa biciclete…

Per total a fost un concurs reusit, care merita repetat:)

DSC03487

dsc_1923

Prima Evadare – Partea I

14/05/2009 la 11:15 | Publicat în Ciclism, Sport | Lasă un comentariu
Etichete: , , ,

De cand am vazut reclama pe net am zis ca trebuie sa imi pun la incercare limitele. Pt. multi PrimaEvadare a inceput duminica dimineata 10 mai. Pt. mine a inceput de vineri, cand am facut o tura de pregatire pt concurs (Bv-Pietrele lui Solomon-Poiana Brasov-Cristian-Ghimbav). Totul a decurs ok…vreme buna, drum bun fara gropi…cu exceptia cainilor de la o pensiune. Aici mi-am facut o regula de ciclism: de fiecare data cand ies sa imi prind pe suportul de far o piatra, pt viitoarele atacuri ale potailor:D

Sambata dimineata la 7.30 eram sus..siesta de dimineata ce include un ness si un articol doua de pe blogosfera. Ca un sofer care isi iubeste propria masina, si o curata inainte de concurs (chiar daca stie ca o face praf peste cateva ore) mi-am spalat si eu bicicleta:D

La 11 fix pornesc spre camin sa-mi iau cele necesare.

ps: pt navetistii care trec zilnic de la Ghimbav spre Brasov- atentie la cainii de dupa hala mare cu camioanele de la „MAN” (daca nu aveti peste 40-50km/h s-ar putea sa va alegeti cu o amprenta de caine pe gamba)

La 11.45 sunt in gara – se uita lumea la mine ca la un specimen rar – eram cu casca pusa (in ghiozdan nu mai aveam loc si de ea:) da nu-i stres. Vineri cand am facut planul spre capitala zic hai ca iau personal ca are vagoanele fara compartimente si incap si eu cu bicla prin ele. Cand ajung la peron surpriza: personal cu usi automate, vagoane etajate, scaune comode, totul actionat electric. Nici la rapid nu gasesti asa lux:)

Incet incet..pornim spre marea evadare(am gasit loc in ultimul vagon, in partea unde se urca spre et 1 )

Personal:)

Dupa 25 min, inainte sa intram in Predeal vine „domnu sef”: un controlor grasut, imbracat in uniforma veche si murdara parca…cu aere de domn:

„-Biletul dvs va rog! ” …ii arat biletul

„-si cu bicicleta ce faceti in tren? va dati jos la Predeal sau platiti amenda 50 lei!” am ramas ca bou la poarta noua. M-am rugat de el…i-am explicat ca e un concurs o data pe an…nu pot sa il pierd etc etc

Intr-un final dupa ce m-au luat toate caldurile mi-a zis sa vb cu colegul lui. Dupa 5 min apare si acesta: un tip inalt, curat, uniforma calcata imaculata…alta viata. I-am explicat situatia si i-am pus 8 lei in mana. Pace. Pana la Bucuresti n-a mai comentat nimeni nimic, inca din contra, grasutul dinainte mi-a dat si doua ziare de citit…eu care imi faceam griji de drum ca va fi lung si plictisitor, aveam acum ceva de facut:)

Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam. La 16.35 eram in Bucuresti, Gara de Nord, a doua oara in viata mea in capitala. Ma intalnesc in Drumul Taberei cu un domn pt a-mi achizitiona un card SD 2gb pt viitorul Fujifilm A900 (m-am tinut dupa RATB 93 pana la Favorit, la indemnul unei doamne:)

Inapoi spre Intercontinetal la fel, RATB 103 parca. Inscrierea era dupa mine, inainte sa ajung la fata locului, destul de usoara, Fast Food FRUFRU vis-a-vis de Intercontinental. Problema era urmatoarea:

Intercontinental gasit, frufru nu: Intercontinental in mijlocul Bucurestiului, inconjurat de strazi, bulevarde, stradute, piata presei etc. + zeci de baruri si fast fooduri. Am mers vreo 2 ore pe langa toate cele 3 rute principale de sub pasaj in afara de cea corecta. Vorba lu’ Murfy „Vantul bate intotdeauna din fata ciclistului”. Cu ajutorul unei amice care a cautat pe net numele strazii-Batistei am gasit cumva si renumitul FRUFRU…la vreo 10 metri de intercontinental:D. Imi scot declaratia putin sifonata din ghiozdan (aici e o explicatie „stiintifica” la faptul ca am castigat de doua ori la tombola:)) o completez iar apoi pornesc spre Stadionul National la fel…ma tin scai de 90. Faza comica…autobuzul accelera destul de repede…eu dupa el..si cand prindeam viteza maxima si eram cu limba scoasa vad ca semnalizeaza dr si opreste…statie. 30 secunde pauza de recuperare si iar..el accelereaza mult eu dau tot ce am in mine si nu trec 2 minute iar statie. La statiile urmatoare m-am invatat minte…l-am lasat sa mearga inainte si eu mergeam cu viteza constanta – venea ori rosu la semafor ori statie si se oprea:) La capatul liniei vb cu soferul despre „minicursa” dinainte, caci ma observase…si cand ma uit la telefon sa vorbesc cu gazda mea din parti telefon…baterie moarta:)) Ce fac in mijlocul Bucurestiului fara niciun telefon, rupt de foame, fara cazare? Dau o tura doua pe langa stadion ma gandesc ca n-am nicio sansa sa nimeresc apartamentul amicului si ma duc inapoi la sofer…om de nota 10..la rugamintea mea imi da telefonul lui sa il sun pe amicu sa ne intalnim.

Afara e noapte..ii recunosc statura dupa inaltime..nu l-as pierde nici dintr-o mie:)) 2 metri si 65 kg(scuza-ma T-ule daca citesti sa nu te superi:P).

La 22 mananc bine si ciorba si felul 2, fac un dus, si la somn cu mine ca maine incepe marea intalnire a velopedistilor.

PrimaEvadare

Curs de fizica

07/05/2009 la 10:48 | Publicat în zi de zi | Lasă un comentariu

Curs de fizica. Profu, desi are peste 55 de ani, isi preda materia in pas cu tehnologia: cu videoproiector si slide-uri, indicator laser cu dintealbastru si vorbeste la blackberry – cel putin asa pare dupa marime si design -. Explica destul de bine insa ar trebui sa fie mai sever cu noi: pe rand cu mine un coleg asculta muzica de cand a inceput ora, fix in fata lui. Nu ca as fi  eu mai atent -citesc catavencu- da macar nu o fac chiar asa pe fata. Altii ‘chatuiesc’, fac integrame etc. Pacat, ca preda bine. Se zice ca un profesor bun e acela care preda in asa fel incat sa inteleaga si cel mai pregatit elev dar si cel mai slab.

ps: ma gandesc cum ar fi daca toate materialele din sala ar fi mutate in anii 70′ :)) comparatia cea mai buna ar fi cu o sedinta din Star Trek cu lasere monitoare etc :))

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.